Așadar, iată care e treaba. A fost odată ca niciodată un milionar sărac. Să-i spunem Jean-Paul De Pizdieu. Și iată, bietul Jean-Paul primește o factură care zice că are de plată impozite de 18,4 milioane de euro. Aleargă mintenaș la un artist jegos. Să-i spunem François De La Vomitie.
Milionarul îi zice cu o voce aproape umană:
– Vrei zece mii de euro?
Artistul:
– Desigur! Chiar vreau, pentru că mi-e poftă de Armagnac, dar nu am bani.
– Asta e o întrebare de căcat, îi zice milionarul robust. Iote lovelele, pictează ceva jegos, cum poți.
– Gata Boss, se face, s-a bucurat De La Vomitie. Dar tot ce mi-a mai rămas este vopsea albastră. Am vopsit balconul și mi-a rămas o cutie în plus.
– Si ce dacă e albastră, a fluturat milionarul cu mâna. Prostiile sunt prostii, pot fi de orice culoare.
Așadar, artistul a rămas să picteze, iar milionarul a angajat un reputat agent de marketing de artă pentru încă zece mii. Să-i spunem Pierre D’Ebille.
Agentul de marketing a trâmbițat vestea în toate publicațiile profesionale că artistul François De La Vomitie este un geniu excepțional, un cuvânt nou în arta mondială, un talent nemaiîntâlnit.
Presa a preluat vestea, iar televiziunea a luat-o razna. Și iată, mizeria albastră, executată de marele De La Vomitie, este gata.
Milionarul a aranjat o licitație, la care au participat niște fraieri bogați. Iar prostia albastră este lotul principal. Șeicii, oligarhii și alți oameni plictisiți care se șterg la cururile lor prețioase cu bani bat din picioare în dorința lor de a mai adăuga o capodoperă în palatele lor.
Oricui, nedumerit, dar sincer, încearcă să numească această capodoperă drept o prostie, ceea ce și este de fapt, i se spune că nu înțelege arta adevărată și că este doar un troglodit înapoiat.
Rezultat: căcatul albastru se vinde cu 18,4 milioane, pentru că bietul milionar De Pizdieu îl cumpără de la el însuși.
Îl donează muzeului Luvru, iar statul îi anulează impozitele.
Artistul De La Vomitie stă în cadă și bea Armagnac, iar hoților nici prin cap nu le trece că ar fura vreodată tabloul de la Luvru pentru că, să fim serioși, ce hoți respectabili ar fura un căcat albastru.
Toată lumea este fericită, iar mizeria albastră este uitată a doua zi. Happy Ending shit.
