În primul rând, pentru că poate. Și că așa le stă lor bine.
Pică curentul azi, pică mâine, pică ieri, din 2 în 2 zile. C-așa-i frumos, la noi, la capitală, futu-te-ma-ș în ea de capitală plină de melteni. Sun la ei, cu toate că știam ce-o să-mi zică. Și-m bagă placa cu “echipele e pe teren face tot posibilu’ să se fută-n cur“. Adică bagă ei din burtă 3 ore de remediere. Știu că am răspuns și eu la deranjamente la Enel și mă certam cu cetățeanu’ turmentat, pișat pe el și mort de beat.
Haida să mai fac și-o rimă,
Să mă pune-n cur Enel, cu stimă
Echipele nu e pe teren. Pleacă 2-3-5 amețiți, ajung cam pe unde știu ei că e un transformator care se știe că e cu probleme și se scarpină-n cap. Că niciunul din gură-cască ăia nu e vreun Nea Stelian care știe cum să repare situația. Și ăia aștepată. Sî se eliberete maistru BarbăLată să vină să repare. Ăștia-s angajați ca ajutor de electricieni, dar le e frică să schimbe un bec, darămite să-și bage vreunu mâna cu unghiile lăcuite ca la poponari în vreun patron de 380 volți.
Și uite așa, cetățeanul “de la bloc” e mințit că vine băieții și repară “în cel mai scurt timp posibil, să moară famulia mea“. Asta o știu de la un nene care a fost pe teren, unul dintre pulifricii ăia care ajungeau primii la transformator, făceau poze și trimiteau la maistru. Ăla se uita și le zicea ce e de făcut. Dacă era ceva ce puteau face ei, bine. Dacă nu, se aștepta să se elibereze ăla de la altă lucrare și să vină și acolo.
