Am un mârtan. Nu c-aș fi eu adeptul pisicilor, nu-s nici al câinilor, dar prin niște împrejurări am ajuns să am nevoie de pisică. Apoi de la una am trecut la alta și acu sunt la a treia mâță.
Ei bine, bulangiul ăsta de mârtan are prostul obicei de-a se căca pe jos. Adică faza e așa: Îi pun nisip nou în litieră, vine omu’ (mă rog, mârtanul), se pișă în litieră, apoi îi miroase nisipul a pișat. Și cum să se cace el mă nene în nisul ăla împuțit? Nu se cade. Așa că se cacă pe jos, pe lângă litieră.
Numai că el stă în litieră cu labele, numai curul îl scoate afară. Și reușește animalu’ să murdărească și litiera pe dinafară și gresia.
Știe bulangiul că greșește, și când mă duc să strâng după el, se ascunde. Îi e frică de șutul în cur. Pe care îl primește după vreo 10 minute, tocmai când zice că gata, a scăpat.
Am încercat cu 2-3 litiere pline. se cacă o dată în nisip, după aia pe lângă. L-am băgat cu botul în căcat. se linge și se curăță. Dar tot pe jos face.
Nu mai știu ce dracu să-i mai fac. Mi-ar trebui să-i umplu cada cu nisip, dar am impresia c-o să se cace sub chiuvetă, parcă de-al dracu.
